Povestea rozei

Povestea rozei

de Veronica Micle

Dumnezeu vrand sa-ncununeze
De cununi aceasta lume
Flori cu bratul sau cel sfant
A semanat pe pamant;

Si menind pe fiecare
Floare mica, floare mare,
Ca sa poarte-n sanul lor,
Un simbol stralucitor,

A zis rozei : floare dalba
Inflorind tu sa fi alba,
Si corola ta sa fie
Semn de nevinovatie.



Dar cand fu ea sa-nfloreasca,
Sanul sa si-l dezveleasca
La ea omul a privit
Si ea-ndata s-a rosit ...

Si de-atunci sub cer, sub stele,
Cand dalbe floricele
Sa-nrosesc fara de stire
Sub vicleana lui privire.



Povestea rozei


Aceasta pagina a fost accesata de 2388 ori.
{literal} {/literal}