La portretul unui poet
de Veronica Micle
Privindu-ti fata de farmece plina,
Luci o raza in al meu san;
Cruda fu insa a ei lumina,
Din pieptu-mi scoasa un lung suspin!
Draa suspinul ca nalucire
Zbura cu vantul ce-au adiat :
N-a zburat insa si-acea simtire
Ce-adanc in suflet l-a desteptat.
Si-acum ma-ntreb eu : simtire adanca
Cum de se naste pentru-un portret?
Caci nu vazusem ochii tai inca,
Stiam atata : ca esti poet!
La portretul unui poet
Aceasta pagina a fost accesata de 2913 ori.
