Dor de trecut ...

de Veronica Micle

Tristei mele suferinte, care zilele-mi rapune,
Si caintelor amare sa pun stavila n-as pune
Veacurilor chiar de-as trai;
Ci-as lasa sufletu-n jale, si-a mea inima-n durere
Sa o simt incey cu-ncetul cum se sfarama si piere,
Si iubindu-te-as muri.

Dar sa pot la vremi trecute sa te duc in zbor cu mine
Si-ntorcandu-ne la ele, privind boltile senine
Sa-ti repet cate-mi spuneai,
Cand prin stelele din ceruri, si prin florile din lume,
Visator si cu iubire cautai un dulce nume
Care mie sa mi-l dai,



Ah! la ele eu te-as duce si te-as face tanar iara;
As reda inimii tale trist pierduta ei comoara
De iluzii si dorinti!
Sufletul tau aripe, eu din nou iara-si i-as pune
Ca sa zboare cu putere peste ceruri si peste lume
De dragul unei fiinte!

Si intocmai ca atuncea tu privindu-ma pe mine
Sa-mi spui visurile tale de iubire si de bine
Cu un vers de dulce cant;
Ce-ai simtit sa mai simti inca, draga tie sa-ti fiu iara,
Fericiti cum n-a fost nime, cum am fost odinioara
Sa mai fin pe-acest pamant!




Dor de trecut ...


Aceasta pagina a fost accesata de 2900 ori.